Femei... Femei... Femei...

Cred ca la ora actuala, Constantin Cublesan este unul dintre scriitorii nostri cei mai prolifici. Pe cat de activ este in viata literara, pe atat de energic mi se pare a fi in viata Cetatii. Este prezent la conferinte si simpozioane, la reuniuni si festivaluri, la prezentari de carti, in jurii si comisii de evaluare. Ma intreb de multe ori cand mai are timp si pentru scris fiindca, vorba cronicarului, „pentru scris gandul slobod si fara valuri trebuieste!”. Probabil ca ferestrele apartamentului in care locuieste sunt mereu luminate (imi amintesc ce frumos scria Geo Bogza intr-o tableta despre „ferestrele luminate” ale lui Marin Preda), o expresie a muncii neintrerupte, a neodihnei si a trudei in fata foii de scris.

Ilie RadIn aceasta carte de povestiri, scriitorul clujean Constantin Cublesan surprinde, in primul rand, prin reluarea, in diferite ipostaze, a feminitatii abuzate si abrutizate. De altfel, povestirile din acest volum sunt adevarate studii de caz, o predilectie mai veche a lui Constantin Cublesan, in cateva situatii autorul substituindu-se femeii, pentru a o putea analiza din interior, starnind cititorului curiozitatea daca nu chiar interesul pentru destinul femeii aflate intr-o stranie metamorfoza, cand nu de putine ori iubirea, tandretea devin capcane ale lipsirii de libertate si-ale unor dramatice finaluri existentiale.

Cornel Nistea