Jurnalul unei mame

„Anemari-Helen Necsulescu este mama si asta nu ii ocupa tot timpul. Ea are vreme sa observe, sa inteleaga, sa simta, sa analizeze si sa noteze emotii, stari si revelatii. Sunt sigura ca in povestea ei se vor regasi multi parinti. Si cred ca toti parintii merita sa citeasca povestire cu poves­tire ca sa inteleaga mai bine aceasta lume aparte – cea a oamenilor care cresc oameni.

Anemari are toate fricile parintilor care vor sa creasca spirite libere. Si mai are si felurile ei, originale, de-a rezolva situatii…“Jurnalul unei mame” este povestea oricarui parinte. O carte care n-ar trebui sa lipseasca de pe noptiera celor care cauta o incurajare, o bruma de intelegere sau un gram de inspiratie.“ (Mirela Retegan – Antrenorul Parintilor, fondatoarea Gastii Zurli)„Betele in care Anemari-Helen Necsulescu si-a infipt nenumaratele farfurii pline ochi cu obligatii, cu bucurii, cu sacrificii, cu enervari, cu renuntari si cu noi inceputuri sunt cioplite din fibra durabila si flexibila a copacului dragostei fara seaman pe lume. E atata dragoste de mama in cartea asta, atata tenacitate de femeie care jongleaza iscusit cu toate rolurile ei istovitoare si inaltatoare, atata har de scriitoare ce gireaza paginile de literatura cu propria-i viata, incat va avertizez ca spectacolul lecturii va va face sa aplaudati, sa lacrimati, sa radeti in hohote si, paradoxal, sa va treziti in fata unor intelesuri esentiale pentru voi insiva, cititorii norocosi ai unor file de jurnal al carui adevar aluneca in bucurie, al carui haz se lumineaza in viata, a carui nebunie se preschimba, uneori la propriu, ritmat si neasteptat, in poezie.“ (Alice Nastase Buciuta – mama (fara jurnal) si scriitoare)Anemari-Helen Necsulescu este licentiata in filologie si doctor in stiinte politice, cu o preocupare pentru dialogul dintre societatea civila si actorii politici. Mama a doi copii adoptati, Anemari-Helen Necsulescu este o activista care a crescut in cartierul bucurestean Rahova si pentru care singura sansa la o viata mai buna a fost educatia. Educatia este raspunsul pe care ea il ofera problemelor cu care se confrunta profesional si personal. Rolurile asumate de o femeie in societatea romaneasca actuala, dar si presiunea sociala asupra femeii de a performa in toate aceste roluri, la pachet cu propriile frici si angoase, cu o amprenta semnificativa a modelului parental mostenit, sunt teme care o preocupa pe Anemari si pe care ea le aduce, in mod frecvent, in spatiul public, iar, prin acest demers, in pagini de carte. De-a lungul anilor, Anemari si‑a exersat condeiul scriind pe blog‑uri, mai apoi in pagini de revista, pregatindu-se astfel pentru debutul sau literar.