Culorile sangelui

Mihail Diaconescu, autorul romanului Culorile sangelui, este unul dintre marii scriitori romani ai secolului XX. Criticul Al. Condeescu il prezinta ca pe un “prozator de ampla respiratie epica, manuind o informatie uriasa cu placerea reconstituirii istorice exacte”. In primul capitol al cartii, “O marturisire necesara”, M.D. povesteste cu savoare intalnirea sa cu Marin Preda, care a publicat prima editie a acesti carti. Apoi, prezinta motivatia alegerii ca erou principal al romanului, pe Parvu Mutu, zugrav de biserici din vremea lui Constantin Brancoveanu si a primilor domnitori fanarioti. In aceasta naratiune, Parvu Mutu este la varsta maturitatii, cand poate medita asupra meandrelor istoriei, dar si a zbuciumului propriu, provocat de sentimentele sale prinse intre dragoste si datorie. Scriitorul face din acest roman, acea carte pe care cititorul, odata ce incepe s-o parcurga, o poarta in suflet pana cand o termina de citit si mult timp dupa aceea, pentru ca personjele sunt vii, cu sentimente profunde. Ele sunt puternice, pline de forta interioara, se bucura si sufera, astfel incat il poarta pe cititor in fictiunea care devine mai reala decat realul care-l inconjoara. Ampla fresca istorica a societatii romanesti din acea vreme, cartea este si un mic album de arta, ilustrat cu imagini din pictura bisericeasca a lui Parvu Mutu si anume din biserica de la Filipestii de padure, din judetul Prahova.