Gellu Naum. Poezia contra literaturii

Ediția a doua, revăzută și adăugităFoto copertă: © 2003 Fundația Gellu Naum Prin fiecare perete circulau două tăceriși eu ieșeam să mă ascultcu două guri vorbeam și mă ascultam singurcu câte două urechi pe fiecare parte a feței Și era o iubireîn timp ce peste cubul ei abia vizibilîn fiecare dimineață răsăreau doi soriGellu Naum, Iubire imensă Dacă stăruiești asupra analizei, dacă cercetezi, cum am avut eu pretenția să fac în această carte, articulațiile cele mai ascunse ale poeziei, ai, în final, impresia că există o logică și în acest ilogic aparent și că dicteul automat nu este numai automat, ci duce, în cele din urmă, spre o mare viziune, în care realul comunică cu suprarealul, adică în care, cum spunea Breton pe vremuri, realul, imaginarul, viața și moartea, trecutul și viitorul încetează să mai fie percepute în mod contradictoriu. Dar Gellu Naum se întoarce, iată, la miezul doctrine suprarealiste, deci rămâne consecvent cu el, și, depășind toate poncifele, toate clișeele pe care suprarealismul clasic le-a propus, reușește să fie un poet foarte actual, un poet care are conștiința gravității fundamentale a poeziei, cu dimensiunea ei metafizică și un fel de angajare mai profundă în real, și în același timp are și libertatea aceasta a jocului, a ironiei și autoironiei, care îi asigură locul absolut personal și original în literatura română și în cea mondială. (Ion Pop) CUPRINSUN CUVÂNT-ÎNAINTEPOST-SCRIPTUMPOEZIA CONTRA LITERATURIIUN DEBUT POETIC INCENDIARÎN SPAȚIUL BURLESC AL ONIRICULUIPE CULOARELE SOMNULUIDE LA SUPRAREALISM LA SUB-REALISMATHANOR, CUPTORUL ALCHIMICCOPACUL-ANIMALTATĂL MEU OBOSITFRAGMENTE DE DISCURS AMOROSSPRE PARTEA CEALALTĂSCHIMBAREA LUCRURILORFEȚE ȘI SUPRA-FEȚEPROZOPOEMETEATRUL LUMII, COMEDIA LITERATURIIÎN LOC DE CONCLUZIIADDENDA NU CUNOSC ÎN LITERATURA EUROPEANĂ UN POET CARE SĂ FI AJUNS LA PERFORMANŢA LUI GELLU NAUM PE TERENUL SUPRAREALISMULUI (DIALOG REALIZAT DE DORA PAVEL)BIBLIOGRAFIEDESPRE AUTO