Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din Romania

nIn Romania, dintre plantele care au proprietati medicinale, numai, aproximativ, 300 se recolteaza si se valorifica, unele ca materii prime pentru fabrici de medicamente, farmacii, pentru uz intern, altele pentru valorificare in strainatate. Si totusi o mare parte din valoarea pe care natura ne-o ofera, an de an, se pierde din lipsa de cunostinte sau din dezinteres. De aceea, se impune tot mai mult raspandirea tot mai larga a mijloacelor de cunoastere si a tehnicilor de recoltare, cat si simplificarea procedeelor de prezentare a cunostintelor necesare despre plantele medicinale. n Plantele cu efect favorabil asupra organismului omului sau cu efect inhibant asupra unor agenti patogeni isi datoreaza valoarea terapeutica anumitor substante. In cazul fiecarei specii de planta medicinala trebuie cunoscut acea substanta sau acele substante care le asigura valoarea si care se numesc principii active. Din ansamblul substantelor ce se gasesc intr-o specie numai unele prezinta interes farmaceutic. n La enumerarea substantelor continute de catre o specie de planta medicinala se apeleaza frecvent la toti compusii identificati in planta respectiva. Astfel, la o asemenea insiruire se nominalizeaza o serie intreaga de compusi chimici: planta contine aminoacizi, grasimi, zaharuri, amidon, mucilagii, potasiu, etc., texte cu care nu se spune nimic fiindca nu exista nici o planta care sa nu contina substante din grupele mentionate. Situatia se schimba doar atunci, cand substanta cu pricina se gaseste intr-un procent semnificativ mai mare in comparatie cu alte plante. Cantitatile insemnate de mucilagii din nalba sau podbal confera acestor substante interes terapeutic. Din intreaga compozitie chimica a unei specii prezinta interes terapeutic numai substantele biologic active. n Valoarea produsului vegetal este conditionata de continutul in principii active. Acestea sunt: n a) Vitamine. n Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic. n Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze (in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor grad de asimilabilitate, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita. De exemplu: n - macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, P, K, acid nicotinic, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri. n - urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2 mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii. n n b) Glicozide (heterozide) n Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte: n - b1. Cardiotonice. n Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile Apocynaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae. Au actiune favorabila asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii actioneaza uneori si ca diuretic. n - b2. Antracenozide. n Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ - purgativa. n - b3. Saponozide. n Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae, Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta si in unele cazuri depurativa. n - b4. Flavonozide. n Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae, fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi sau sub forma de glicozide. Flavonele formeaza cristale incolore. Ele au actiune, predominant, diuretica. n - b5. Taninuri. n Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Taninurile se prezinta sub forma unor solutii concentrate, refrigerente. Proportia in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. 10 - 20%, la Salix sp. 9 - 13%, la Tilia sp. 15 - 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic. n - b6. Tioglicozide. n Tioglicozidele, un alt grup de glicozizi, prezinta caracteristici de activare locala a circulatiei sangelui. n n c) Alcaloizi. n Alcaloizii sunt substante cu caracter bazic, raspandite, in special, la dicotiledonate. Acestia constituie un grup foarte heterogen din punct de vedere chimic. Desi sunt substante toxice, in doze mici se folosesc in terapia unor afectiuni, avand o actiune calmanta, anestezica si curativa. Din multitudinea de alcaloizi se pot enumera: atropina din frunzele de Atropa bella - donna (matraguna), papaverina din semintele de Papaver rhoeas (macul de camp), cumarina din Melilotus officinalis (sulfina), umbeliferina din florile de Matricaria chamomilla (musetel), etc. n n d) Holozide. n Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate: n - d1. Gume. n Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza, manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintel