Părintele conştient. Cum să ne transformăm pe noi pentru a avea copii puternici

Copiii nu te ascultă? Ai ajuns, deşi îţi repugnă acest lucru, să recurgi la şantaj şi la pedepse pentru a-i determina să lase calculatorul şi să se apuce de teme? Intri astfel într-un cerc vicios, trecând de la resemnare la o luptă zadarnică cu morile de vânt. Dar dacă soluţia ţi-ar sta la îndemână, dacă lucrurile s-ar putea transforma radical printr-o simplă schimbare de perspectivă? În urma unei îndelungi experienţe în lucrul cu familiile, dr. Shefali Tsabary ne propune o soluţie ce s-a dovedit utilă pentru crearea şi menţinerea unor relaţii armonioase părinte–copil: transformarea stilului de parentaj din unul inconştient, transmis ca atare din generaţie în generaţie, într-unul conştient, centrat asupra nevoilor reale ale copilului. Astfel, ea ne arată că menirea părintelui nu este aceea de a modela caracterul copilului şi de a-i indica drumul, ci aceea de a-l însoţi pe calea sa, cu acceptare şi iubire, cu o continuă uimire în faţa sufletului ce înfloreşte sub ochii săi. Când un părinte acţionează conştient şi nu automat, în virtutea celor deprinse de la propriii educatori, comportamentul copilului se va îmbunătăţi de la sine. Cartea oferă părinţilor şi viitorilor părinţi o metodă eficientă, de roadele aplicării căreia se vor bucura atât ei, cât şi cei mici. Dr. Shefali Tsabary şi-a obţinut doctoratul în psihologie clinică la Universitatea Columbia, New York. Familiarizată la o vârstă fragedă cu filosofia orientală, ea îmbină învăţăturile tradiţionale cu psihologia, devenind o autoare de renume în domeniul parenting-ului şi o terapeută de succes Cuprins Dalai Lama - Prefaţă CAPITOLUL 1. O persoană adevărată, ca mine Creşti un suflet care pulsează cu propria semnătură Parentajul inconştient e locul de unde pornim cu toţii Pentru a te putea conecta cu copiii tăi, conectează‑te mai întâi cu t Poţi construi un sentiment de rezonanţă în familia ta Cum schimbă conştientizarea modul în care suntem părinţi Capitolul 2. Motivul spiritual pentru care le dăm naştere copiilor noştri Cum poate un copil să trezească un? Cum se învaţă parentajul conştient Un părinte conştient nu apare peste noapte CAPITOLUL 3. Eliberează‑ţi copiii de nevoia de a primi aprobarea ta Acceptarea este cheia Acceptarea nu are nimic Nu fi un părinte care foloseşte abordarea formei de tăiat fursecuri Îţi vei accepta copilul doar în măsura în care te accepţi pe tine CAPITOLUL 4. O lovitură la adresa eului nostru Cum funcţionează eul? Eul imaginii Eul perfecţiunii Eul statutului Eul conformităţii Eul deţinerii „controlului" Poţi face trecerea de la eu CAPITOLUL 5. Copilul tău e cel care te creşte pe tine? Acceptă‑ţi propria reactivitate Descoperă‑ţi moştenirea emoţională Cum îţi poţi integra durerea? Cum să gestionezi durerea copilului tău Pas cu pas De ce e nevoie ca să‑ţi îmblânzeşti anxietatea CAPITOLUL 6. Viaţa e înţeleaptă Viaţa însăşi ne învaţă E posibil în viaţă? Copilul tău nu are nevoie să îţi câştige încrederea Cum îţi atragi multe dintre circumstanţe Te poţi elibera de inconştienţă Totul ţine de interpretarea pe care o dăm CAPITOLUL 7. Provocarea vieţii Lecţiile copilăriei mici pentru părinte O călătorie a autodescoperirii O şansă de a‑ţi recupera ritmul Prima copilărie: o planetă separată Prima copilărie e momentul pentru plantat seminţele limitelor CAPITOLUL 8. De la rolul principal la cel secundar Școala gimnazială: provocarea de „a fi acolo" pentru copiii noştri Liceul: nevoia de acceptare neechivocă De ce e important să rezişti dorinţei de a controla Capitolul 9. Nebunia de a fi părinte Rolul deosebit al mamei Creşterea unui copil este o invitaţie să te abandonezi unui alt ritm CAPITOLUL 10. Fii părinte din integralitatea ta, nu din rănile tale Dacă ai crescut cu sentimentul că nu eşti suficient de bun Dacă ai învăţat să le faci altora pe plac pentru a le câştiga aprobarea Nu ai putut fi tu însuţi? Comportamentul „rău" e de fapt o căutare a bunătăţii noastre inerente Neîmplinirea ta nu îţi reflectă adevărata fiinţă CAPITOLUL 11. Un cămin construit pe Știai că anxietatea este o formă de „a face"? Care e sursa fricii noastre de prezent? Dincolo de a trăi „făcând" Momentul e acum Capitolul 12. Minunea normalului Sărbătoreşti normalitatea copilului tău? Iluzia supraproducţiei vieţii Renunţă la urgenţa de „a face" Înapoi la lucrurile de bază O viaţă care oglindeşte cine e copilul tău CAPITOLUL 13. Pune deoparte marile speranţe Cinsteşte persoana care e copilul tău Cum să stabileşti standardul pentru copilul tău La ce te poţi aştepta, realist, de la copilul tău? Concentrează‑te asupra procesului, nu a rezultatului Foloseşte tipul corect de laude Înţelege că eşti imitat de copiii tăi CAPITOLUL 14. Creează