Zorii crestinismului

Zorii crestinismului. Oamenii si zeii in vremea magiei si miracolelorDin Antichitatea greco-romana au ajuns pana la noi mai cu seama marturiile oamenilor politici, generali­lor sau oratorilor - elitele acelor vremuri. O perspectiva inevitabil subiectiva, limitata si partinitoare. Istoria primelor generatii crestine a fost insa facuta intr-o masura insemnata de oamenii simpli si lipsiti de invatatura. Dincolo de actele oficiale, de scrisorile inaltilor functionari ai imperiului, de istoriile scrise de carturari, povestea crestinismului primar se tese si din aceste glasuri, care ne deschid ferestre spre realitatea cotidiana cea mai concreta. Zorii crestinismului valorifica tocmai aceste surse si ne proiecteaza in viata de zi cu zi a oamenilor de rand. In lupta cu greutatile zilnice, cautand infrigurati orice ajutor, ei isi pun credinta in fortele supranaturalului, in ajutorul divin sau in minuni, si, dintre zeii si religiile aflati in concurenta in spatiul Mediteranei Rasaritene, ii vor alege pe aceia care le ofera cel mai mult. Clasicistul Robert Knapp reconstituie fascinanta istorie a nasterii si raspandirii crestinismului in primele doua secole pornind de jos in sus, de la marturiile celor care au asezat temelia noii religii.

Primii crestini se asemanau cu lumea politeista din jurul lor. Existau si unele diferente foarte vizibile, de exemplu, opozitia puternica fata de avort si fata de abandonarea nou-nascutilor nedoriti. Dar normele lor cu privire la familie, onestitate si loialitate au rezonat cu cele din lumea politeista (chiar daca, in practica, acele norme erau incalcate de multe ori). Crestinii si politeistii aveau in comun atitudinile de baza fata de puterile supranaturale, cum ar fi importanta inchinarii, restrictiile alimentare si zilele sacre. Aveau in comun si limba, si cultura. Nu existau semne fizice care sa-i deosebeasca pe crestini de vecinii lor. Nu aveau nici haine distinctive. In general, mancau si ei ceea ce mancau ceilalti, cu exceptia alimentelor inchinate idolilor. Nu erau plasati intr-un spatiu geografic separat. Nu aveau locuri de intalnire distincte din punct de vedere arhitectural. In multe cazuri ei erau, probabil, invizibili. - Robert Knap