Discursul filosofic

Discursul filosofic este, fără îndoială, cea mai mare surpriză postumă pe care ne-o putea oferi Michel Foucault. Un manuscris rămas necunoscut vreme de aproape șase decenii, această carte-eveniment caută un răspuns la întrebarea despre rostul filosofiei și îl găsește în capacitatea sa unică de a diagnostica prezentul, de a-l distinge în forța lui de a ne vorbi cu înțeles altfel decât trecutul. Filosoful este diagnosticianul vremii sale, omul zilei și al actualității, cel care spune ceea ce există așa cum există, nu în profunzimi ascunse, ci în pliurile prezentului. Ciprian Mihali «A detecta evenimentul care țipă printre zgomo­tele pe care nu le mai auzim, într‑atât ne‑am obișnuit cu ele.» Acest manuscris inedit al lui Foucault reprezintă o revelaţie. Descoperim, aici, nu doar un ghid pentru o altfel de istorie a filosofiei moderne, ci şi o regândire de maximă importanţă strategică a rolului filosofiei în lumea de azi: a face diagnosticul prezentului, pregătindu-ne pentru viitor mai bine decât orice altă disciplină academică. Cristian IftodeCe este filosofia și care este rolul ei astăzi? În perioada iulie-octombrie 1966, Michel Foucault, într-un manuscris scris cu foarte multă grijă, dar pe care nu îl va publica, oferă răspunsul său la această întrebare mult dezbătută. Spre deosebire de cei care, la acea vreme, s-au străduit să dezvăluie esența filosofiei sau să-i pronunțe moartea, Foucault o înțelege. Discursul filosofic propune astfel un nou mod de a face istoria filosofiei, care o desprinde de comentariul marilor filosofi. Nietzsche ocupă însă un loc aparte pentru că inaugurează o situație în care filosofia devine o întreprindere de diagnosticare a prezentului. Ține acum de filosofie să spună, pe baza arhivei integrale a unei culturi, ce anume o face actuală. O recitire fascinantă a filosofiei, care este totodată și o invitație de a o regândi și de a o recunoaște în istoricitatea ei. Philosophie Magazine Discursul filosofic, un manuscris nepublicat de Michel Foucault (1926-1984), este o surpriză majoră. Scris într-un timp scurt, mai ales de la jumătatea lunii iulie până la începutul lui septembrie 1966, confirmă puterea de muncă excepțională a autorului, care abordează o sarcină formidabilă: să caracterizeze clar și metodic ceea ce reprezintă discursul filosofic. Le Monde Ce lucru specific ar avea de spus filosofia, pe care nici un alt tip de discurs – literar, științific, religios, politic, artistic etc. – nu l-ar putea susține, comparativ? Această problemă l-a preocupat pe Michel Foucault în vara lui 1966, când tocmai publicase Cuvintele și lucrurile, prima sa carte. Ce înseamnă a filosofa? se întreabă el, mai ales că statutul disciplinei era atunci în centrul dezbaterilor pe scena intelectuală franceză. La acea vreme, noile concepte structuraliste au perturbat filosofia în relația ei cu știința și adevărul. Discursul filosofic, text rămas până acum nepublicat, clarifică astfel demersul lui Foucault care, deși le abordează, se distinge de cel literar și cel științific. Les Inrockuptible