Dincolo de lume dincoace de text

Criticul și istoricul literar Maria Vaida este cunoscut prin faptul că ne-a restituit cu câțiva ani înainte poezia Lucreției Suciu (contemporană cu Eminescu) și ne-a dat o bună monografie despre Gheorghe Pituț. Autoarea ne oferă reperele cele mai importante pentru definirea operelor poetice și insistă pe profilul unei scriitoare care se încadrează perfect în mișcarea literară a momentului interbelic românesc. Valorificarea tuturor surselor acestei poezii, surprinderea influențelor și a gradului de originalitate marcat de evoluția ei lirică merg mână în mână cu o atentă și supravegheată incursiune în zonele de meditație metafizică ale acesteia, în spiritualismul profund al psalmilor, cultivați de poetă în ultima parte a vieții, când explorează un filon liric inedit și autentic. (Mircea Popa) Într-un cuvânt, s-ar părea că Maria Vaida nu a lăsat necercetat niciun aspect al vieții și al operei poetei florilor de prun , readucând acasă, în conștiința literară actuală, o prezență lirică de primă mărime, o figură tragică a exilului românesc. Indiscutabil, cercetătoarea clujeană a reușit să biruiască toate opreliștile, nu puține, ale acestui tip de restituire, subliniind militantismul anticomunist al autoarei în cadrul mediilor românești din exil, din perioada 1940-2000, anul în care se stinge la Roma unul din cei mai valoroși, inteligenți, religioși și cultivați poeți , după cum o consideră pe Yvonne Rossignon, cu reală îndreptățire, devotatul său biograf și exeget clujean, Maria Vaida. (Ion Cristofor