A opta povestire fara titlu

A opta povestire fără titlu strânge 19 povești ilustrate într-o carte, un univers construit între creioanele colorate ale Loretei Isac şi peniţa buclucașă a Silviei Marinescu în care păşim ca oameni mari şi ieşim după bunul plac. Aflăm ce se întâmplă cu anumiți balauri, de ce trebuie să-ți pui întrebări, care e cea mai sperioasă pisică din lume și cum se face că unii oameni nu par a face altceva decât să spele rufe. Avem furăcioşi și politişti, şoricei, ţânţari, prăjitoare de pâine şi atâtea altele care dacă n-ar fi, Silvia Marinescu nu le-ar mai povesti şi nici Loreta Isac nu le-ar mai ilustra. Silvia Marinescu Cititoare profesionistă, bloggeriţă consecventă şi biciclistă văratică, Silvia Marinescu scrie de când a învăţat să ţină stiloul în mână. De când scrii povești? - mă întreabă oamenii. Eu răspund de obicei așa: Pfuai, zău, nu știu. Am scris multe povești, în multe feluri și stiluri, multe proaste rău sau de neînțeles. Multe au ajuns în sertar, altele în recycle bin, dar unele - ei bine, din unele s-au dospit altele și apoi s-a ivit cartea asta. A opta povestire fără titlu promite incursiunea în lumea Silviei Marinescu construită pe îndelete, cu sacrificiul a multor creioane, stilouri, caiete şi carnete, o lume extraordinară a personajelor fantastice cu năravuri obişnuite. Loreta Isac Artist, ilustrator şi designer, Loreta Isac este una dintre cele mai distincte voci ale tinerilor artişti români. La 8 ani, împreună cu părinţii săi, mama violonistă şi tatăl pictor, Loreta părăseşte Chişinăul cu visul de a deveni balerină şi se mută în Romania. În liceu, Loreta se reorientează către pictură presărând însă în desenele sale câte un tutu pe ici, pe colo. Loretei Isac îi place să experimenteze, se joacă adesea cu forme, tehnici şi culori, dând formă fanteziei în lumi curioase cu iepuri înflorați, cai verzi pe pereţi sau rochiţe cu cireşe şi căpşune