Mara

«Mara» a aparut în 1894, în revista «Vatra», iar în 1906, în volum. Romanul a fost redescoperit de G. Calinescu, în 1941, ca unul «descriptiv si psihologic, moralist si justitiar, de problematica etico-sociala...» Slavici, prin romanul «Mara»?, este un deschizator de drumuri, caci personajele sale sunt complexe, bine conturate si plasate într-un cadru precum cel al targului din Transilvania.

De asemenea, se poate afirma ca romanul sau este important si pentru faptul ca se pun acum bazele fundamentarii analizei psihologice. Romanul este deosebit si prin modul în care este realizata constructia subiectului.

Acesta se deschide cu o succinta reflectie în stil popular asupra calitatilor si destinului Marei, facuta de autor: «A ramas Mara saraca, vaduva cu cei doi copii, saracutii de ei, dar era tanara si voinica, si harnica. Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc.»Se urmareste, asadar, destinul Marei, precupeata de la Radna, si al copiilor ei, Persida si Trica, pe parcursul trecerii acestora spre varsta adulta.

Slavici marcheaza o noua etapa a prozei nationale, aliniind-o alaturi de cea literara europeana. Prin operele sale, acest scriitor se plaseaza în seria celor patru care au constituit in istoriile de literatura nationala Epoca Marilor Clasici: Creanga, Slavici, Caragiale si marele Eminescu. (Prof. Victor Drujinin, Istoria literaturii nationale, Editura Andreas)Contine repere biobibliografic