Cheiţa de aur (Buratino)

Aceasta este povestea unui baietel de lemn, pe care voi il cunoasteti foarte bine sub numele de Pinocchio. In Rusia insa, numele lui este Buratino, iar numeroasele lui aventuri i-au captivat si ii captiveaza inca deopotriva pe cei mici si pe cei mari. Cu misterioasa ei cheita de aur, aceasta marioneta, va rog sa ma credeti, nu va conteni sa va faca sa radeti, sa visati si sa va infiorati. - Aleksei Tolstoi Fragment din povestea Cheita de aur (Buratino) de Aleksei Tolstoi: „— Spun, repeta rabdator fata; sa presupunem ca in buzunarul tau sunt doua mere. Cineva ti-a luat un mar. Cate mere ti-au ramas? — Doua. — Gandeste-te bine!... Buratino se incrunta, gandind adanc. — Doua. — De ce? — Fiindca n-am sa-i dau un mar „cineva -ului ala, macar sa ma bata! — N-ai niciun pic de inclinatie pentru matematica, spuse cu amaraciune fetita. Hai sa facem dictare! Si ridica ochii ei frumosi spre tavan. — Scrie: „Trandafirul a cazut pe labuta lui Azor . Ai scris?... Acum citeste propozitia aceasta minunata invers. Noi stim insa ca Buratino nu vazuse niciodata, pana atunci, nici toc si nici cerneala. Fetita repeta: „Scrie!” dar, in aceeasi clipa, Buratino vari nasul in calimara si se sperie grozav cand vazu ca de pe nas ii cad picaturi de cerneala pe hartie. Fetita isi impreuna mainile si, de ciuda, ii cazura lacrimi din ochi: — Esti rau si obraznic; trebuie sa te pedepsesc! Si scoase capul pe fereastra: — Artemon, du-l pe Buratino in odaia intunecata! Nobilul Artemon aparu in usa, aratandu-si coltii albi. Il apuca pe Buratino si-l trase spre odaia cu lucruri, unde, pe la colturi, atarnau paianjeni mari. Il inchise acolo, apoi urla, ca sa-l sperie bine, si pleca, din nou dupa pasari. Fetita se arunca pe patul ei dantelat, de papusa, si incepu sa planga pentru ca a fost nevoita sa se poarte asa de aspru cu baietelul de lemn. Dar, daca ea s-a apucat sa-i faca educatie, trebuia s-o duca pana la capat. Buratino mormaia in odaia intunecata: — Vai, ce proasta e fetital... S-a trezit ea sa-mi faca mie educatie!... Ea, care are cap de paiata si corpul umplut cu vata... In odaia cu lucruri se auzi un scartait, de parca cineva scrasnea din dintii marunti. — Asculta, asculta... Buratino ridica nasul murdar de cerneala si deslusi in intuneric, tocmai sub tavan, un liliac agatat cu capul in jos.