Dincolo de frontiere

Andrei Makine a dezvaluit, spre stupefactia generala, intr-un interviu din 2011 pentru Le Figaro, ca sub semnatura scriitorului Gabriel Osmonde se ascunde tot el. Sub propriul nume, incoronat de laurii premiului Goncourt in 1995, a publicat 18 volume, sub cel de-al doilea, doar patru. Romanul Dincolo de frontiere ii aduce pe cei doi intre copertile aceleiasi carti, in care Osmonde devine personaj, mentor spiritual, mag si calator prin interstitiile lumii vizibile. Complexa arhitectura a volumului, sub arcadele careia se intersecteaza nu doar masti umane din toate azimuturile, ci si fictiuni diferite, ne poarta de la Paris la Bruxelles si apoi intr-o Abhazie edenica, unde sintem pregatiti sa intelegem rosturile celei de-a Treia Nasteri, Alternasterea, adica supravietuirea dincolo de identitatile noastre, biologica si sociala, si chiar „dincolo de disparitia noastra fizica”.„Frontierele despre care vorbeste autorul Testamentului francez sint cele pe care le depasesti prin radicalizare, sau prin exil, dar si cele ale romanului. Cine vorbeste, de fapt, in aceasta carte? Andrei Makine isi pune o multime de masti. Daca Gabriel Osmonde este un nume de imprumut cu care a semnat mai multe romane in urma cu vreo zece ani, mai ales Alternastere, deducem ca in Dincolo de frontiere exista trei voci: Lynden, Osmonde si Makine. Adica un cavaler al Apocalipsei, un scriitor bintuit de viziuni felliniene si un narator mai rezonabil. Pe cine trebuie sa asculti? Acest joc ne conduce la singura intrebare care merita pusa: se poate spune totul prin literatura? Cu-adevarat? In ce masura o epoca ii permite unui scriitor – Makine, Osmonde, Lynden – sa deschida robinetul temerilor si fantasmelor sale, sa elibereze torente de cuvinte, idei, imagini fara sa i se reproseze ca provoaca, perverteste, murdareste?” (Le Figaro litteraire)„De data aceasta, Andrei Makine nu ne mai ia cu el in calatorie in Siberia, ci impinge tot mai departe limitele noastre psihologice. In Dincolo de frontiere, el pune sub semnul intrebarii atit conditia umana, cit si pe cea de scriitor: poate acesta din urma sa scrie totul? Un roman sclipitor si exploziv.” (La Voix du Nord)