Marx si papusa

Sa recunoastem ca, mai inainte chiar de a deschide cartea lui Maryam Madjidi, ceea ce frapeaza e titlul. Marx et la poupee (in original) nu poate sa nu starneasca o reactie, o curiozitate, fara indoiala scontate si de autor, si de editor. Te intrebi daca nu ai de-a face cu o captatio benevolentiæ vizand cititorul in cautare de paradoxuri. Cu o provocare alaturand inocenta si reversul ei. Ca sa descoperi mai apoi ca si Marx, si papusa, figuri emblematice, rezuma si proiecteaza totodata traiectorii existentiale, in cautarea disperata a unui adevar ce li se refuza cu obstinatie. Marx, orizont precar al unei revolte ce aspira la o ordine a echitatii, iluzie a „egalitarismului”, mobilizand sperantele unor generatii si sfarsind, jalnic, prin a le ingropa visele la radacina unui copac; papusa, impartasind acelasi final, tradand deznadejdea unui copil care-si vede lumea risipita, in numele unor idei ori idealuri pe care nu le intelege.”