Relatiile diplomatice romano-italiene in timpul Primului Razboi Mondial

Primul Razboi Mondial a marcat profund evolutia lumii la inceput de secol XX. Consecintele sale politice, teritoriale, strategice si mentale au condus la transformarea ampla a societatilor din statele participante la razboi, dar si la schimbarea bazelor de functionare a sistemului international, fiind astfel creat cadrul pentru afirmarea unui mare numar de noi entitati statale. In acel context, Romania, dotata cu o garnitura de lideri politici fara egal in istoria nationala, a incercat sa faca politica mare, iar rezultatul a fost desavarsirea statului national unitar roman. Participarea Romaniei la razboiul mondial nu a constat, insa, numai din efortul militar care se intemeia pe o sustinere materiala si morala cum nu mai cunoscuse societatea romaneasca pana la acea data. In stransa legatura cu deciziile politico-strategice si actiunile militare s-a aflat si un adevarat razboi nevazut, imposibil de perceput de catre opinia publica din cauza caracterului sau confidential, anume aspra infruntare care s-a dat in plan diplomatic. In fapt, tot ceea ce liderii politici au inscris in marile acte de stat din timpul razboiului a fost pregatit in detaliu de lumea diplomatiei. Documentele diplomatice din epoca aduc la lumina densitatea demersurilor politice confidentiale ale autoritatilor romane in perioada neutralitatii (1914-1916) si, respectiv, in timpul participarii efective la razboi (1916-1918). In acest cadru, un loc special a fost rezervat relatiilor pe care Romania le-a dezvoltat cu Italia – intre cele doua tari existand evidente similitudini de statut si interese –, iar aceasta dimensiune a activitatii diplomatice a statului roman face obiectul lucrarii de fata.

Autorul lucrarii, Mihail Dobre este istoric si diplomat. Este in prezent profesor de istoria relatiilor internationale la Facultatea de istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, iar teza sa de doctorat a vazut lumina tiparului sub titlul „Romania la sfarsitul Razboiului Rece. Statut geopolitic si optiuni de securitate” (Editura Enciclopedica, 2011). Preocuparile sale legate de studierea aspectelor diplomatice ale raportarii Romaniei la prima conflagratie mondiala, cu accent pe relatiile romano-italiene, s-au concretizat deja in publicarea unor studii in volume colective sau in revistele de specialitate (Revista istorica, Revista de istorie militara). In calitate de diplomat, lucreaza de aproape trei decenii in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, indeplinind, printre altele, functiile de ambasador al Romaniei pe langa Sfantul Scaun (2002-2006) si secretar de stat (2013-2014).