Statutul juridic al profesiei de avocat

Această lucrare are la bază teza de doctorat cu titlul Statutul juridic al profesiei de avocat, elaborată de doamna Roxana Matefi sub coordonarea domnului Profesor dr. Alexandru Țiclea și susținută în anul 2011 la Facultatea de Drept a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București, care a fost actualizată cu legislația în materie publicată până la data de 6 iulie 2026. În orice societate democratică, avocatul are un statut specific, care îl diferențiază de alți liber-profesioniști. El este practic intermediarul între justițiabili și instanțele judecătorești, având misiunea de a contribui la buna funcționare a justiției și la câștigarea încrederii publicului în justiție. Lucrarea Statutul juridic al profesiei de avocat prezintă organizarea și exercitarea profesiei de avocat în România, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 51/1995 și de Statutul profesiei de avocat, dar și de alte acte emise în domeniu de organele profesiei (Congresul avocaților, Consiliul și Comisia permanentă ale Uniunii Naționale a Barourilor din România). Sunt analizate detaliat modalitățile de dobândire a calității de avocat, formele de organizare, formele și modalitățile de exercitare a avocaturii, drepturile și obligațiile avocaților, răspunderea juridică a acestora (civilă, penală și disciplinară), suspendarea și încetarea calității de avocat, precum și câteva repere de drept comparat (reglementările din Franța, Spania și Italia), oferindu-se astfel o imagine cuprinzătoare asupra profesiei. Cartea Statutul juridic al profesiei de avocat se adresează în special celor care practică avocatura și care trebuie să cunoască atât drepturile de care beneficiază, cât și obligațiile pe care sunt ținuți să le respecte în relația cu clienții, dar și cu organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești ori alte autorități și instituții în fața cărora îi asistă sau îi reprezintă. Ea poate fi însă utilă și celor care își doresc să devină avocați, precum și tuturor celor interesați de această profesie care, astfel cum a caracterizat-o Henri François d'Aguesseau, este „un ordin la fel de vechi precum magistratura, la fel de nobil precum virtutea și la fel de necesar precum justiția”.