Jocul de-a lumea

Jocul de-a lumea. Eseuri n n Poate ca suntem noi prea scrupulosi. Poate problematizam prea intens ceea ce, in fapt, in marele ansamblu al Jocului, nu constituie decat inexistente. n n Poate speram sa castigam neverosimilul trofeu. Poate visam nechibzuit la Imparatia Jucatoriilor. Oricum, pana cand inca mai putem crede din toata fiinta ca gustul cafelei pe care tocmai o sorbim din ceasca provine din substantialitatea certa, inconfundabila, a boabelor aromate de pe plantatiile columbiene, mai exista ceva de jucat. n n Daca insa vom constata candva ca si el e o insiruire nesfarsita de 0 si 1, ca-i rodul unei aride trigonometrii a insensibilitatii, ne vom lasa - nu vom mai avea incontro - jucati de Jucatorii din Jocul unei serii exasperante de jucarii de plasmuit alte si alte piese si jocuri. Poate exista si avantaje: sacaitoarele angoase existentiale ce ne albesc noptile n se vor flescai intr-o somnolenta si apatica lehamite algoritmica.