Eidos

Eidos. Zilele care au fost n n Mircea Teculescu își lasă poezia să îl scrie în Eidos. Mărcile cu care în mod obișnuit identifici un eu devin perspective: „ești azi într-o zi trezită altfel din somn, o zi ce tainic își atinge ţelul, prin ochii păsărilor de tot felul” (cu ei). În cele 48 de secvențe adunate aici, discursul poetic tinde să fie alternativ, fie instanța care decide parcursul vocii, fie esența identificată prin ritm al notației: „ca să pot fi fericit, ne-am putea contopi” (la moarte). Poemul care concurează povestea prin lectura propusă cu Eidos este un parcurs în care visele sunt cele care interpretează ce te interesează din viața diurnă. Acest volum este un rit de trecere unde ceea ce e de încheiat și ceea ce e de inițiat își sărbătoresc întâlnirea teribilă: „era duminică, zi pentru fiecare trecut, ziua de nou început” (inelar stâng). - Răzvan Cosmin Țupa Mi-am desfăcut pieptul, am tras de coaste și păsări de hârtie au început să zboare de jur-împrejur. există fire întinse, care-mi unesc inima de a celorlalţi și pe care ele le folosesc să se înalţe, ca pe nişte piste de zbor. lumina umple spaţiul, este o dimineaţă ieșită din furtuna adusă de trecuta noapte, care a spălat totul. continui să învârt cu degetul mare și cel mijlociu de la mâna dreaptă un cerc ciudat, parte cu arabescuri a verighetei de pe inelar. afară, în parcarea din curtea interioară a blocului, o voce liniștită; poate că vorbește cu păsările, cu o pisică sau poate cu bradul argintiu. deodată, de nicăieri, cicoarele - într-o goană abruptă, neașteptată, stridentă. încurajat, protejat de acel zgomot difuz și puternic, încep să scriu cu un ritm măsurat, care trădează totuși inflexiunea unei îndepărtate și inexplicabile nostalgii; existăm clar din noaptea aceasta, am devenit iar trei, cu ei.