Istoria eternitatii. Evaristo Carriego

„Selectia de fata din proza lui Borges reuneste doua dintre volumele sale reprezentative, ce au avut o importanta hotaritoare in evolutia spirituala a scriitorului. Istoria eternitatii (1936) incorporeaza, pe linga tema timpului, citeva consideratii despre metafora si despre arta traducerii. Meditatiile despre eternitate, atit de specifice intregii opere borgesiene, capata o forma sistematica si se bazeaza pe texte antice, reiau dispute medievale si ajung la autorii moderni. Pentru Borges muritorul, care traieste cufundat in timp, intreaga istorie universala, fara eternitate, este nimic, este un «timp pierdut». Evaristo Carriego (1930), «cea mai argentiniana carte a lui Borges», este totodata si cartea descoperirii sale de sine, cartea in care s-a configurat viziunea inconfundabila a scriitorului, din care se vor desprinde toate operele ulterioare, a caror originalitate se consolideaza si se impune treptat, parcurgind drumul de la ciudatenie la firescul acceptat si seducator al magnificei formule borgesiene de fictiune, care include, in doze imprevizibil necesare, poezia, naratiunea filosofica si eseul.” (Andrei Ionescu)Jorge Luis Borges (1899-1986) s-a nascut la Buenos Aires, intr-o familie instarita. La scurta vreme dupa nasterea sa, calatoreste alaturi de familie in Europa. Primeste inca de mic o educatie multilingva. Dupa intoarcerea in Buenos Aires, la douazeci si doi de ani, publica primul sau volum de poezii, Fervor de Buenos Aires. Continua sa publice apoi, alaturi de poezii, si eseuri. In anii ’30 incepe sa scrie proza scurta. Publica primul sau volum important, Istoria universala a infamiei, la virsta de treizeci si sase de ani. Amestecul de realitate si fictiune din acest volum va deveni o caracteristica importanta a prozei de mai tirziu a lui Borges. Tot in aceasta perioada, publica doua dintre cele mai cunoscute colectii de povestiri ale sale, Fictiuni si Aleph. In anii ’50 devine director al Bibliotecii Nationale. Odata cu inaintarea in virsta, vederea ii slabeste si reincepe sa scrie proza scurta si poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alaturi de Maria Kodama, cu care se va casatori cu o luna inainte de moarte. La virsta de optzeci si sase de ani, in iunie 1986, inceteaza din viata. In Romania este cunoscut mai ales datorita volumelor sale de povestiri: Istoria universala a infamiei, Gradina cu carari ce se bifurca, Moartea si busola. La Editura Polirom au mai aparut: Poezii (2005, 2017), Carti scrise in doi (2005, 2008), Moartea si busola. Proza completa 1 (2006, 2015), Cartea de nisip. Proza completa 2 (2006, 2015), Eseuri (2006, 2015), Cartea fiintelor imaginare (in colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), Texte captive (2010), Dialoguri (alaturi de Ernesto Sabato, 2010), Borges la 80 de ani. Conversatii. Cartile si noaptea (2014) si Tangoul. Patru conferinte (2018).