Iubire, vinovatie si reparatie

Iubire, vinovăție și reparație cuprinde scrierile Melaniei Klein din perioada 1921–1946, care elaborează teoria freudiană și introduc, urmând firul roșu al anxietății, relațiile ambivalente cu obiecte parțiale, funcția de simbolizare inerentă fantasmelor și conceptul esențial de poziție depresivă.

Pionieră a analizei copiilor, Klein a creat o nouă structură a cadrului care face posibilă interpretarea jocului ca manifestare simbolică a vieții interioare. De asemenea, a descoperit că transferul apare la copii în mod similar situației analitice a adulților și că travaliul analitic se poate desfășura asemănător, ceea ce face posibilă atenuarea fantasmelor de persecuție și achiziționarea capacității esențiale de îngrijorare și reparație.

Introducerea noilor concepte kleiniene și noua abordare, mai amplă, a teoriei și practicii analitice au ajuns să constituie o parte integrată a psihanalizei de astăzi. Cheie a înțelegerii funcționării mentale preverbale, teoria lui Klein a extins teritoriul înțelegerii inconștientului și a făcut posibile cercetările altor mari psihanaliști, precum Winnicott, Bion și Ogden.

Melanie Klein (1882–1960) a adus una dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea psihanalizei. A introdus tehnica analizei prin joc, a elaborat concepte teoretice esențiale și a jucat un rol important în configurarea psihanalizei. La Editura Trei au aparut Operele complete ale Melaniei Klein și, recent, a fost reeditat volumul Invidie și recunoștință.

Putem observa chiar și la copilul mic o îngrijorare față de persoana iubită, care nu este, cum am putea crede, un simplu semn de dependență de o persoană prietenoasă și de ajutor. Alături de impulsurile distructive, în inconștientul copilului și în cel al adultului există un imbold profund de a face sacrificii pentru a-i ajuta și a-i pune în ordine pe oamenii iubiți care, în fantasmă, au fost vătămați sau distruși. În adâncul psihicului, imboldul de a-i face pe oameni fericiți este corelat cu un sentiment puternic de responsabilitate și grijă față de ei, care se manifestă în simpatia autentică față de alți oameni și în capacitatea de a-i înțelege așa cum sunt și așa cum simt. - Melanie KleinKlein vorbește despre poziții, și nu despre faze, fiindcă termenul se referă la o întreagă organizare, la starea Eului, la caracterul relațiilor cu obiectul, al fantasmelor și al apărărilor. Implicațiile schimbărilor ce survin în cadrul poziției depresive sunt imense. Ea aduce cu sine o nouă perspectivă asupra vieții, o nouă atitudine. Marchează începutul conștientizării realităților psihice și constituie o linie de demarcație între funcționarea psihotică și cea nepsihotică. - Hanna SegalCuprinsIntroducere nouăPrefațăIntroducere1. Dezvoltarea unui copil (1921)2. Inhibiții și dificultăți la pubertate (1922)3. Rolul școlii în dezvoltarea libidinală a copilului 4. Analiza timpurie (1923)5. O contribuție la psihogeneza ticurilor (1925)6. Principiile psihologice ale analizei timpurii (1926)7. Simpozion pe tema analizei copiilor (1927)8. Tendințe criminale la copii normali (1927)9. Stadii timpurii ale conflictului oedipian (1928)10. Personificarea în jocul copiilor (1929)11. Situații infantile anxiogene reflectate într‑o operă de artă și în impulsul creativ (1929)12. Importanța formării de simboluri în dezvoltarea Eului (1930)13. Psihoterapia psihozelor (1930)14. O contribuție la teoria inhibiției intelectuale (1931)15. Dezvoltarea timpurie a conștiinței la copil (1933)16. Despre criminalitate (1934)17. O contribuție la psihogeneza stărilor maniaco‑depresive (1935)18. Înțărcarea (1936)19. Iubire, vinovăție și reparație (1937)20. Doliul și relația sa cu stările maniaco‑depresive (1940)21. Complexul Oedip în lumina anxietăților timpurii (1945)Note explicativeBibliografi