In cheia visului

Poetă și artist plastic de maximă sensibilitate, Mihaela Chițac invocă „spiritul adormit” ca el „să se trezească din somnul iluzoriu al închipuirii”. Totuși, artista nu se lasă acaparată de un realism tern, în care să contemple cu (falsă) voluptate mizeriile cotidiene și rutina zilelor cenușii. E multă culoare în picturile și textele ei și sunt încă multe viziuni onirice. Desigur, poeta refuză închipuirea, fantazarea pură, dar nu și imaginația. Volumul Mihaelei Chițac este o pledoarie pentru proiecția lucidă a unor lumi plauzibile. Poemele ei sunt nu numai vivace, dar și încântătoare. - Horia Gârbea Adăpost n pântecul lucios n suflat de bijutier în aur n pecetluit cu email n a fost scena mobilă n pe care s-au perindat n sufletele călătoare n ale spiridușilor infantili n adăpost temporar n în corpul subtil n i-am poftit înlăuntru n să se zbenguie n să cânte, să (se) joace n să înoate în mine ca peștii n ca păsările cerului să zboare n până la destinația următoare n să-i feresc de stele căzătoare n i-am expulzat prin fereastra n ce dădea spre marea cea mare n i-am expus la lumină n așa cum se cuvine n rampă de lansare n către zări senine... n dar scena a rămas pustie n au plecat spectatorii n s-au retras rând pe rând actorii n teatrul provizoriu fragil n a devenit acum un loc steril... n în timp se estompează n și stratul efemer de email