Ceasul al unsprezecelea

Salman Rushdie își pune la lucru extraordinara sa imaginație pentru a evoca ultimul act al existenței în cadrul a cinci povestiri plasate în țările în care scriitorul și-a creat opera – India, Anglia și America – și populate de o galerie memorabilă de personaje. În sud spune povestea a doi bătrâni certăreți din Chennai, India, și a tragediei lor personale pe fundalul unei catastrofe naționale. În Muziciana din Kahani , scriitorul revizitează cartierul din Bombay, prezent și în Copiii din miez de noapte, pentru a spune povestea unei muziciene înzestrate cu puteri magice și a căsniciei ei nefericite cu un multimiliardar. În Târziu , fantoma unui universitar de la Cambridge nu-și poate afla odihna veșnică până nu se răzbună pe cel care l-a chinuit o viață întreagă. Oklahoma pornește de la finalul romanului neterminat al lui Kafka, America, pentru a deveni o poveste despre dispariții, amăgiri și minciuni, în care un tânăr scriitor încearcă să-și dea seama dacă mentorul său s-a sinucis cu adevărat. În fine, Bătrânul din piață este o alegorie sugestivă a vremurilor noastre pe tema libertății de exprimare. Amuzante și cuceritor de sincere. (Daily Telegraph) O serie provocatoare de povestiri, care, în ciuda momentelor sumbre, celebrează viața, limbajul și iubirea în fața morții. (Kirkus Reviews) Ceasul al unsprezecelea mi-a amintit mai ales de finalul minunat al Versetelor satanice... despre «cum se ivește noul în lume». De data aceasta, pentru noi toți, copiii lui Rushdie, este o carte despre cum bătrânețea părăsește această lume. (New Statesman) Povestirile moralizatoare spectaculos de inventive ale lui Rushdie despre ceasul al unsprezecelea sunt fascinante, pătrunzătoare și pline de rezonanță. (Booklist) Spiritul sau ce‑o fi, obișnuia să zică Junior. Nu cred într‑un suflet nemuritor, dar nu cred nici că suntem doar carne și oase. Cred într‑un suflet muritor, esența noastră necorporală, care pândește în carnea noastră ca un parazit, înflorind când înflorim și noi și murind când murim și noi. (Salman Rushdie) Poate că asta era lecția pentru care bătusem atâta drum ca s‑o învăț: Uită‑l pe Rossmann. Uită tot ce te respinge. Găsește ceea ce vine spre tine și te acceptă. Găsește iubirea înainte ca fantomele ei să te scoată din minți. (Salman Rushdie