Gluma

Cineva se joacă cu viețile noastre - pare să spună Milan Kundera în primul său roman -, cineva leagă și dezleagă întâmplările în care suntem atrași cu sau fără voie, împingându-ne în fundături sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu știm ce să facem. Cineva își râde de noi, propunându-ne idealuri care se transformă irevocabil în propriul lor simulacru, fără a înceta totuși să ne urmărească și să ne otrăvească existența. Cineva se uită la noi necruțător, înregistrând fiecare mișcare a noastră cu o privire de gheață ce nu lasă nicio speranță. Și tocmai acest chip, redat de această privire, e cel pe care, mai presus de toate, ni-l oferă Gluma - chipul de ieri, de azi și dintotdeauna, în care suntem somați să ne recunoaștem. n n Traducere din limba cehă de Jean Grosu.