Emanciparea stomatologiei romane

Emanciparea stomatologiei române. Contribuții la Istoria Medicinei din România Emanciparea Stomatologiei Române Moderne este un proces civilizator desfășurat sub auspicii europene. Odată cu Pacea de la Adrianopole din 1829 și continuând cu Domniile pământene și cu Regulamentele Organice, acest proces a cuprins și asistența dentară și instituțiile ei, culminând cu Institutul Clinico-Stomatologic în anii 1940 și cu Centrul Metodologic în anii 1970. Principalele centre de iradiere stomatologică europeană pentru România au fost Paris și Viena. Pentru prima oară, în această carte, în părțile I și II, au fost reanalizate și etalate cap la cap, fluent, unitar, sistematic, informațiile disparate, incomplete, nu totdeauna exacte, privind istoria stomatologiei din România în perioadele 1829-1949 și 1950-1973. Pionieri umbriți au fost scoși la lumină, rang al personalităților a fost reconsiderat. O ingenuă legătură dintre Medicină și Muzică a fost dezvăluită. În părțile de amintiri III și IV, elementul rațional a fost combinat cu cel emoțional. - Mircea Valeriu Diaconescu Autorul, Mircea Valeriu Diaconescu, medic, om de științe, dirijor, compozitor și scriitor, este mezinul profesorilor Victor și Lucreția Diaconescu din Pucioasa, născut la Târnăveni, în 1929. Pasionat încă de pe băncile liceului de geologie, chimie, microscopie, dirijat de cor și compoziție, autorul se căsătorește în 1951 cu biochimista Cornelia Mereuță, cu care are o fiică, Romanița, căsătorită cu Joachim Vossen, profesor universitar în München și Göttingen, Germania, nepoții Noemi și Benjamin și strănepoții Karl și Lars. În perioada 1972-1974, se stabilește cu familia în Geneva, Elveția, și apoi în Aachen, Germania. Doctor în Științe Medicale, cadru didactic universitar la București și Geneva, autor de lucrări științifice, muzicologice și literare, întemeietor de coruri și instructor al vocii corale, Mircea Valeriu Diaconescu a fost distins, ca medic-muzician, prin premii și diplome, atât în țară, cât și în străinătate. În 1974, pentru merite deosebite în cercetarea științifică, Universitatea din Geneva i-a creat și oferit postul de Profesor universitar științific.