10 zile la Beijing

Priviti-ne: o mama si un fiu.

Doua generatii diferite. Mama s-a nascut si si-a trait copilaria, adolescenta si o farama din tinerete intr-o societate socialista multilateral dezvoltata. Adicatelea, a trait cu un picior in… comunism. Feciorul i s-a nascut intr-o tara libera. Cu un picior in capitalism. Stie despre Ceausescu tot cam cat stie mama lui despre Stapanul inelelor.

Cei doi se intalnesc deseori pe la cate-un colt de sfada, ea pozitionandu-se in rolul de „mama demodata”, iar el — in acela de „pusti rebel”. Si iata ca o idee nastrusnica reuseste sa-i adune pe amandoi pe aceeasi lungime de unda. Se indragostesc amandoi de una si aceeasi tara — comunista! — pe care o descifreaza impreuna: ea — in calitate de reporter, el — in calitate de fotoreporter. Timp de 10 zile, Beijingul i-a unit. Si-au rupt impreuna pingelele, cutreierand Istorie, Prezent si Viitor. Au rostit, la unison, cuvinte de uluire, de mirare, de admiratie, de incantare. Au invatat impreuna sa manuiasca betisoarele, sa intre smeriti intr-un templu budist, sa se targuiasca in bazaruri nesfarsite, sa razbata prin paienjenisul metroului, sa comande o ricsa sau o portie de noodles, sa rataceasca prin muzee sau pe stradute pierdute in istorie. Iar la final au fost amandoi de acord ca au avut o vacanta de vis. Chiar daca n-a durat decat 10 zile. Dar care s-au petrecut… la Beijing!