Continuitate si ruptura in constitutionalismul romanesc

Continuitate și ruptură în constituționalismul românesc. De la Regulamentele Organice și până în prezent n n Volumul acoperă dezvoltarea constituțională a României, de la primele proiecte de factură iluministă apărute în Principate (așa-zisele politograme și apoi Regulamentele Organice) și până în prezent. Cartea nu este o simplă sinteză de istorie constituțională sau de drept constituțional, ci o analiză critică și originală a evoluției constituționalismului și dreptului constituțional român, din perspectiva decalajelor centru-periferie. Constituționalismul de tip normativ, o creație a Iluminismului târziu, a apărut în America de Nord și Franța post-revoluționară, așadar într-un cadru specific, al unor spații puternic urbanizate și industrializate. Zone periferice, ca spațiul civilizațional românesc, au încercat să se racordeze imitativ la centralitate, inclusiv prin adoptarea legilor fundamentale inspirate sau influențate de modele centrale. Și evenimentele constituționale contemporane sunt tributare distincției centru-periferie, în măsura în care criteriile de la Copenhaga și (în cazul României și Bulgariei) Mecanismul de Cooperare și Verificare au presupus această distincție. Decalajele sociale, educaționale, economice au înrăurit negativ asupra eficienței și efectivității normelor ca atare, ducând adesea la distorsiuni și instrumentalism. Volumul studiază aceste discrepanțe și încercările de a le acoperi și depăși prin instrumentele dreptului constituțional. Argumentul utilizează cadrele metodologice ale dreptului constituțional comparat și sociologiei constituționale. Normele de drept sunt plasate în contexte specifice care le-au marcat evoluțiile și involuțiile. - Bogdan Iancu este conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.